Sex pe aur în minele ilegale ale Amazonului

Dayane Leite nu a vrut vreodată să devină lucrătoare sexuală, dar când avea 17 ani, soțul ei a murit de un atac de cord și ea nu i-a putut plăti înmormântarea.

Orașul ei de baștină, Itaituba, din statul Para în nordul Braziliei, este în centrul comerțului ilegal cu aur al țării, iar o prietenă i-a sugerat să adune bani întreținând relații sexuale cu mineri în inima Amazonului.

„Mersul la minele de acolo este ca și cum ai da cu zarurile", spune ea.

„Femeile sunt umilite în mod serios acolo. Pot fi pălmuite și se poate țipa la ele. Dormeam la un moment dat în dormitorul meu și un tip a sărit pe fereastră și mi-a pus un pistol la tâmplă. Dacă plătesc, vor să stăpânească femeile."

Dayane a reușit să strângă banii pentru înmormântare și, la vârsta de 18 ani, a avut primul ei copil. Precum multe femei din Itaituba, s-a întors periodic la mine în ultimii 16 ani pentru a munci ca bucătăreasă, spălătoreasă, barmaniță și lucrătoare sexuală.

Ea are acum de întreținut o familie de șapte persoane.

„Nu pot spune că toate femeile din oraș fac asta, dar un număr considerabil dintre ele practică munca sexuală. Deci este destul de normal. Nu ne pasă cu adevărat", spune Natalia Cavalcante, care a devenit lucrătoare sexuală într-o așezare minieră izolată la vârsta de 24 de ani. Patru ani mai târziu, după ce s-a măritat cu proprietarul unui bar, a devenit madama unui bordel – o slujbă la care a renunțat abia recent pentru a avea grijă de nepoatele ei din oraș.

Viața în satele miniere din pădurea tropicală este grea – majoritatea așezărilor constau doar dintr-un drum de pământ, baruri pe tipul saloon și o biserică. Dar minerii locuiesc și mai departe, în barăci din lemn și pânză, înconjurați de șerpi și jaguari și într-un întuneric total odată ce se oprește generatorul. Femeile care muncesc ca bucătărese trebuie să locuiască în aceste tabere, alături de bărbați.

Minerii apar prin sat când au găsit aur și au bani de cheltuială, adaugă Natalia. Uneori trebuie convinși să își facă un duș înainte de a face sex, spun femeile.

Administrarea unui bordel este ilegală, potrivit legislației braziliene, dar Natalia spune că nu a luat vreun comision, și că doar a angajat personal la bar și a dat camere la închiriat.

Tinerele o contactau cerându-i de lucru, iar ea uneori le împrumuta bani pentru călătoria de șapte ore cu mașina de la Itaituba.

Întrebată dacă are rețineri în ceea ce privește implicarea altor femei în această activitate, ea a răspuns: „Uneori mă gândesc: «Am trecut prin asta și știu că nu e prea plăcut». Dar apoi mă gândesc: «Fata are o familie, uneori are un copil de crescut. Multe dintre fetele care merg au unul sau doi copii». Așa că acceptăm situația."

Chiar și înainte de a se căsători, Natalia a câștigat mulți bani.

Ea are acum propria casă în Itaituba, o motocicletă și cantități considerabile de aur pe care uneori le-a primit drept plată pentru sex, câte două sau trei grame pentru o singură partidă câteodată. Obiectivul ei este să studieze, să devină avocată sau arhitectă.

Unele femei din Itaituba, poreclit Orașul Pepitei de Aur, și-au înființat afaceri cu banii pe care i-au câștigat, spune ea.

Dar este un risc mare pentru femei să se aventureze în așezările miniere violente și fără lege.

Deși impactul negativ al minelor asupra mediului este binecunoscut, costul uman – care, conform ONU, include violența, exploatarea sexuală și traficul de persoane - rămâne în mare parte nedocumentat.

Un comerciant de metale prețioase a declarat pentru BBC că aurul ilegal obținut din aceste mine este de obicei re-etichetat drept aur de la o cooperativă minieră autorizată, înainte de a fi exportat și transformat în bijuterii și componente pentru telefoane mobile sau pentru alte bunuri electronice.

Cei mai mari trei importatori de aur brazilian sunt Canada, Elveția și Marea Britanie. Mai bine de 90% din totalul exporturilor către Europa provin din zone în care se practică mineritul ilegal, potrivit think-tank-ului Instituto Escolhas.

Nu este ceva neîntâlnit ca femeile să fie ucise în satele miniere. Cadavrul Raielei Santos, în vârstă de 26 de ani, a fost găsit anul trecut în camera în care locuia lângă mina de aur Cuiú-Cuiú, la o distanță de 11 ore cu mașina de Itaituba.

Sora ei mai mare, Railane, spune că un bărbat i-a oferit bani Raielei pentru a face sex și ea a refuzat, așa că el a căutat-o mai târziu și a bătut-o până a murit.

„Multe femei mor în fiecare zi, multe femei", spune Railane.

„M-am născut în mine, am crescut în mine și acum mi-e frică să trăiesc în mine."

Un bărbat a fost arestat în conexiune cu uciderea Raielei, dar nu a fost încă judecat. El neagă toate acuzațiile aduse împotriva lui.

Terenul acoperit de minele ilegale de aur ale Braziliei s-a mai mult decât dublat în cei 10 ani până în 2023, atingând 220.000 de hectare - o suprafață mai mare decât cea a Londrei metropolitane. Nimeni nu știe câte femei muncesc în această zonă sau chiar câți mineri ilegali există. Guvernul brazilian spune că numărul acestora din urmă ar putea fi oriunde între 80.000 și 800.000 de persoane.

În timpul președinției lui Luiz Inácio Lula da Silva, guvernul a luat măsuri pentru a închide minele ilegale și pentru a împiedica comercianții să cumpere aurul pe care îl produc, dar prețul ridicat al metalului prețios continuă să-i determine pe mulți bărbați să-și încerce norocul.

Dayane vrea să renunțe la munca din zonele miniere din cauza riscurilor și a impactului pe care condițiile grele le au asupra corpului ei. Ea plănuiește ceea ce speră să fie o ultimă călătorie. Obiectivul ei este să câștige suficient în două sau trei luni încât să deschidă un bar la întoarcere, dar își dă seama că e posibil să nu reușească.

Ori de câte ori este singură, plimbându-se prin pădure, își face griji pentru copiii ei, spune ea.

„Voi continua să încerc, până când n-o să mai pot", spune ea. „Pentru că eu cred că într-o zi, copiii mei vor spune: «Mama mea a muncit atât de mult. A trecut prin ce a trecut pentru noi și nu a renunțat niciodată.»"

Reportaj suplimentar de Mariana Schreiber, BBC Brasil

Tradus și editat de Ruxandra Iordache.